Ce este anxietatea?
Anxietatea este o teamă față de anumite situații sau evenimente, aceasta fiind o emoție firească. Se consideră că aproximativ 25% din populația generală a întrunit, cel puțin o dată în viață, criteriile pentru una dintre tulburările anxioase.
Anxietatea ocazională este o componentă normală a vieții. Cu toate acestea, persoanele cu tulburări de anxietate au frecvent îngrijorări, temeri excesive și persistente în legătură cu situațiile de zi cu zi. Adesea, tulburările de anxietate implică simptome acute repetate de teamă sau teroare intense, care ating un apogeu în câteva minute (atacuri de panică).
Totuși, în momentul în care anxietatea devine excesivă și irațională, atunci când aceasta influențează într-un mod negativ activitățile zilnice ale unei persoane, atunci putem vorbi și despre existența unor tulburări de anxietate ce necesită tratament.
Tipuri de anxietate
- Tulburarea de anxietate socială (fobia socială) implică niveluri ridicate de anxietate, teamă și evitarea situațiilor sociale din cauza sentimentelor de jenă, conștientizare de sine și îngrijorare cu privire la faptul că va fi judecat sau privit negativ de către ceilalți.
- Tulburarea de anxietate de separare este o tulburare din copilărie caracterizată prin anxietate excesivă pentru nivelul de dezvoltare al copilului și legată de separarea de părinți sau de alte persoane care au roluri parentale. În acest context poate să apară și anxietatea de separare la bebeluși.
- Agorafobia, ce reprezintă un tip de tulburare de anxietate în care persoana se teme și evită deseori locurile și/sau situațiile care pot provoca panică și care dau o senzație de neajutorare sau jenă.
- Tulburarea de anxietate datorată unei afecțiuni medicale include simptome de anxietate intensă sau de panică care sunt cauzate direct de o problemă de sănătate fizică.
- Tulburarea de anxietate generalizată include anxietatea și îngrijorarea persistentă și excesivă cu privire la activități sau evenimente, chiar și probleme obișnuite, de rutină.
- Tulburarea de panică implică episoade în care apar brusc anxietate intensă, frică sau teroare, care ating un maxim în câteva minute (atacuri de panică). Este posibil să apară senzații de moarte iminentă, dificultăți de respirație, dureri în piept sau palpitații. Aceste atacuri de panică pot duce la îngrijorarea că se vor repeta sau la evitarea situațiilor în care au avut loc.
- Mutismul selectiv este o incapacitate constantă a copiilor de a vorbi în anumite situații, cum ar fi la școală, chiar dacă pot vorbi în alte situații, cum ar fi acasă cu membrii apropiați ai familiei.
- Fobiile specifice se caracterizează prin anxietate majoră atunci când persoana este expusă la un anumit obiect sau situație și dorința de a o evita. Fobiile provoacă atacuri de panică la unele persoane.
- Tulburarea de anxietate indusă de substanțe se caracterizează prin simptome de anxietate intensă sau panică care sunt rezultatul direct al abuzului de substanțe psihoactive, al consumului de medicamente, al expunerii la o substanță toxică sau al sevrajului.
Cauzele anxietății
- boli cardiovasculare
- probleme respiratorii
- diabet
- astm
- hipertiroidism
- sevraj alcoolic
- sevraj în urma consumului de substanțe
- dureri cronice
- anumite tumori care produc în exces hormonul ce determină răspunsul de tip „luptă sau fugi”
- anxietatea poate fi efectul secundar al unor medicamente
Factori de risc
- Traumele. Copiii care au fost abuzați sau au fost martorii unor abuzuri sau evenimente traumatizante, au un risc mai mare să dezvolte anxietate.
- Un nivel ridicat de stres. În viață ne putem confrunta de evenimente stresante care pot declanșa această tulburare (ex.: moartea cuiva drag).
- Stresul provocat de boli. Prezența unei afecțiuni sau a unei boli grave poate provoca îngrijorări semnificative cu privire la aspecte precum tratamentul și viitorul persoanei.
- Personalitatea. Unii oameni cu anumite tipuri de personalitate sunt mai predispuse să dezvolte anxietate.
- Alte tulburări de sănătate mintală. Persoanele cu alte tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia, au adesea și o tulburare de anxietate.
Ca orice altă tulburare, și anxietatea vine cu semne. Printre acestea amintim: grijile exagerate, problemele cu somnul, temerile iraționale, tensiunile musculare, indigestia cronică, autocritica și teama de penibil duse la extreme, panica, perfecționismul, retrăirea unor episoade traumatizante, comportamentul compulsiv și neîncrederea în propria persoană și în acțiunile proprii.
Tratament
În cazul oricărei tulburări anxioase se poate interveni medicamentos, cu un tratament prescris de psihiatru. De asemenea, se poate interveni și prin consiliere sau psihoterapie, sau amândouă îmbinate. Pastilele prescrise pot ajuta pacientul să se liniștească atât cât să beneficieze mai bine de psihoterapie.
Formele ușoare de anxietate, cărora le putem identifica într-o oarecare măsură cauzele, pot fi tratate acasă, apelând la anumite tehnici specifice și exerciții fizice.
Tehnicile de gestionare a stresului sunt utile pentru a ne ajuta să ne punem prioritățile în ordine și să ne organizăm în așa fel încât să evităm depășirea termenului limită, ceea ce este un factor puternic de stres.
Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate. În general se aplică un tratament pe termen scurt, unde terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe învățarea unor abilități specifice pentru îmbunătățirea simptomelor și revenirea treptată la activitățile pe care persoana le-a evitat din cauza anxietății.
Terapia cognitiv-comportamentală include terapia de expunere, în cadrul căreia persoana ia contact treptat cu obiectul sau situația care declanșează anxietatea, astfel încât să capete încredere că poate gestiona situația și simptomele de anxietate.