O criză fără precedent are loc la Teatrul Maghiar de Stat, acolo unde angajații acuză că managerul și-a aprobat o sumă uriașă pentru propria piesă de teatru.
„Familia Tót” – cea mai scumpă producție din istoria Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely, Timișoara: 140 000 de euro a costat, până acum, acest spectacol, iar devizul nu este încă finalizat. Regizorul acestui spectacol de lux este Hunor Horvath, iar cheluielile i-au fost aprobate de managerul interimar Hunor Horvath. Acesta a decis că primul regizor care merită să monteze un spectacol în Sala Mare a Teatrului, în mandatul său interimar, este el însuși, așa că și-a dat liber la ”no limit” din buget, iar cheltuielile au început să curgă. Achiziții tehnice exorbitante, o mică armată de colaboratori externi, 4 coreografi, 3 compozitori, orchestră, DJ și video-operatori cu contracte de 4000-5000 eu fiecare, „Familia Tót” a devenit rapid o gaură neagră în bugetul instituției. 140 000 euro și contracte încă de semnat, facturi neplătiți de 420 000 lei, iar facturile continuă să apară.
Premiera spectacolului, anunțată inițial pentru luna noiembrie, a fost amânat de 5 ori, iar în 5 februarie 2026 va avea o ”reprezentație cu public” (nu premiera), special pentru Juriul de nominalizări UNITER, deși UNITER, conform statutului, ia în considerare doar producțiile care au avut premiera în 2025. Revenind la situația financiară, amânarea repetată a premierei a crescut și mai mult costurile producției, unii dintre colaboratorii externi au plecat, au fost contractați alții, fiind astfel nevoie să fie plătite, pentru aceeași activitate, mai multe persoane. Amânarea repetată a premierei (care nici acum nu este stabilit) și prelungirea procesului de producție și repetiții pentru „Familia Tót” a generat haos în activitatea teatrului și a afectat negativ toate celelalte proiecte și activități. Angajaților li s-a impus să lucreze fără o minimă predictibilitate, fără finalitate, fără zilele libere legale, într-o atmosferă toxică și epuizantă, care a dus la numeroase situații critice.
„Familia Tót” nu este însă singura ”gaură neagră” în bugetul Teatrului. Spre exemplu, 20 000 de lei costă onorariile colaboratorilor pentru fiecare reprezentație a spectacolului ”Chicago”. Asta, în timp ce spectacole noi, dinaintea venirii sale la Teatrul Maghiar, producții de succes, cu artiști europeni, invitate în festivaluri internaționale și apreciate de critici, fără mari costuri de reprezentare, au fost scoase, fără explicații, din repertoriu din prima zi când a preluat Hovath Hunor interimatul, pentru a șterge orice urmă, căci, nu-i așa?, istoria teatrului începe cu el.
Horvath Hunor a fost numit de primarul Dominic Fritz manager interimar al Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely, Timișoara, în 23.05.2025 și se află acum în perioada de prelungire a contractului de mandat interimar. Chiar din prima zi, Horvath a tratat instituția ca pe un bun propriu, în interes personal. Spirala cheltuielilor nejustificate a început din primele zile ale mandatului său, cu achiziționarea unui laptop scump, zboruri la Avignon (pentru promovarea spectacolului său de la Sibiu, fără niciun beneficiu pentru instituția din Timișoara). Deciziile ”manageriale” neinspirate și păguboase, aroganța, instabilitatea decizională, cheltuielile uriașe nejustificate și presiunea asupra echipei de a-i susține cele mai nesustenabile opțiuni au adus instituția într-o fază critică. Spre exemplu, a închiriat o hală industrială din Timișoara și a anunțat public că va face acolo un mare spațiu teatral alternativ, desigur, fără să prevadă resursele pentru acest proiect. Cu obstinație, a continuat să repete în hala uriașă, în frig, uneori doar cu câte 2-3 actori , cerându-le angajaților să ”găsească sponsori” și să ”încălzească spațiul”. În cele din urmă, a renunțat la hală și a mutat repetițiile într-un bar din Piața Unirii, așa încât banii pentru hală au fost, ca și alții, risipiți, iar exemple pot continua îndelung. Ar mai fi de punctat incapacitatea de a face un program pe termen mediu, modificarea continuă a agendei de lucru, uneori chiar de mai multe ori pe ziua în curs, care a dus la anularea a peste 10 spectacole, unele din motive organizatorice ridicole, precum acela că ”s-a uitat” aducerea unui decor din Ungaria. Întreg ”managementul” interimarului se bazează, din păcate, pe texte kilometrice scrise cu AI și transmise angajaților în timpul nopții, pe o hrănire a propriei vanități și propriului răsfăț autoritar, și pe pretenția, textual exprimată, că ”managerul cere, angajații găsesc soluții și rezolvă”.
În programul minimal pe care l-a depus la PMT, Horvath a solicitat 7.193.599,00 RON (adică 1,41 mil euro) și a anunțat 9 premiere, în condițiile în care în cele 8 luni ale interimatului său de până acum nu a reușit să finalizeze nici măcar o singură premieră la Sala Mare, propriul său spectacol! Bugetul teatrul este efectiv epuizat, chiar și pe viitor, la fel și energia majorității echipei ajunse la disperare.
În fața crizei financiare și administrative grave, interimarul Horvath a organizat o ” ședință administrativă extraordinară”, cu amenințări voalate la adresa angajaților și cu acuzația, repetată obsesiv în ultima jumătate de an, că este sabotat ”de toată lumea”. În urma ședinței, a organizat vizite la primărie, unde s-a întâlnit cu directorul economic al PMT și cu primarul Fritz, pentru a cere mai mai mulți bani. Dezastrul financiar în care a adus teatrul a ajuns ca o undă de șoc la autoritatea finanțatoare, dar și în comunitatea maghiară locală. Managerului interimar i s-a cerut să-și restrângă drastic cheltuielile, să oprească risipirea iresponsabilă a banilor și să înceapă o reformă administrativă reală și organizatorică.
Decizia a fost că, din cele 9 premiere anunțate, se va mai produce una singură, și aceea cu un calendar deja amânat. Banii care vor mai veni de la PMT vor fi cheltuiți pentru ministagiunea anunțată (și al cărei obiectiv principal este promovarea spectacolului său neterminat, „Familia Tót” ), iar Festivalul TESZT, cel mai amplu proiect anual al Teatrului Maghiar, se va reduce la o ”ediție de buzunar”, cu „Familia Tót” (desigur) și 3 spectacole de weekend și miniproducțiile unui proiect european accesat înainte de venirea lui Horvath, pentru a justifica cheltuialacu producția de lux.
Majoritatea colectivului Teatrului nu s-a opus schimbării fostei direcțiuni care, după 20 de ani, era atinsă de indolență, autoritarism, subiectivism și blazare. Din păcate, în pofida speranțelor sincere pe care ni le-am pus în schimbare, în noul management, Teatrul Maghiar din Timișoara e în faliment financiar, administrativ, estetic și organizațional. ”Formarea profesională în Germania, Austria, Elveția”, care l-a convins, probabil, pe primarul Fritz să acorde interimatul unei persoane care, înainte de asta, nu a intrat niciodată în acest Teatru și nu a condus decât o minisecție de teatru, nu se confirmă în deciziile dezastruoase din aceste luni. Incapacitatea de coordonare strategică, lipsa viziunii manageriale, imaturitatea deciziilor, au adus Teatrul Maghiar din Timișoara aproape de colaps instituțional. Din nepricepere și grandomanie, mai degrabă decât din intenție, interimarul Horvath Hunor tratează acest teatru ca pe o jucărie personală, primită cadou de la o administrație ce nu pare (încă) dispusă să admită că a făcut o alegere greșită. Un teatru cu o istorie exemplară, în care au montat cei mai importanți regizori români și unii dintre cei mai respectați regizori europeni. Experiența managerială a domnului Hunor Horvath constă în a fi coordonat o secție cu 5 actori la Sibiu, sub managementul domnului Constantin Chiriac. Nevoile manageriale complexe ale Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely depășesc capacitățile actuale ale domnului Horvath. Acest teatru este, cu evidență, o pălărie mult mai mare decât cea pe care obișnuiește să o poarte el.