Centrul Timișoarei a ajuns să arate ca o pajiște abandonată! AUR acuză că administrația Fritz sfidează cetățenii și își bate joc de ei lăsând orașul să arate ca unul abandonat. Merită amintit că și străzile din cartiere sunt murdare, căci nu se mai mătură, deși administrația Fritz plătește dublu pe curățarea străzilor către compania SaluT, fondată la ordinul lui Fritz.
„Farmecul și frumusețea Timișoarei date la schimb pentru București Frumusețea nu pleacă brusc
Pleacă în etape. Se retrage mai întâi din gesturi, apoi din detalii, iar în cele din urmă din întreg. Așa a plecat și din Timișoara. A fost alungată nu de lipsa banilor, ci de lipsa viziunii. Nu de secetă, ci de indiferență. Ce a rămas în loc? Un PR de joasă speță, o spoială de cuvinte care încearcă să acopere ceea ce nu poate fi ascuns: degradarea vizibilă, tăcerea administrativă, estetica abandonului
.Parcurile nu mint. Ele sunt oglinzi ale spiritului celor care conduc. Astăzi, ele arată ca niște pajiști părăsite, arse de soare, ca și cum canalul Bega nu ar exista. Lipsa de apă nu e naturală. E o alegere. Lipsa de curățenie nu e inevitabilă. E o decizie. Lipsa de grijă e o declarație nerostită.Cei care conduc Timișoara astăzi par să nu înțeleagă sensul profund al frumosului urban: că el nu e un moft, ci o formă de respect față de cetățeni, față de memorie, față de viitor. Când în fântânile de pe malurile Begăi domină indiferența amestecata cu mătasea broaștei, când băncile devin scânduri scrijelite și arse de soare, când centrul orașului însuși cade victimă indiferenței, nu mai vorbim despre neputință, ci despre nepăsare ridicată la rang de politică.Frumosul cere educație. Eleganța cere spirit. Curățenia cere voință. Ori tocmai aceste trei lucruri lipsesc flagrant din ecuația actualei administrații. Și poate că aici e adevărata tragedie: nu că s-au uscat trandafirii din parc, ci că nimeni nu mai simte nevoia să-i ude”, anunță consilierul local AUR Ilie Vasile Sîrbu.