Apărare incredibilă folosită de candidatul USR la Primăria Timișoara, Samuel Fritz, după ce edilul Nicolae Robu a pornit un sondaj prin care le cere locuitorilor capitalei Banatului să spună dacă vor un primar șomer. Fritz susține că trăiește din economii, și că e onorabil să fie șomer, pentru că a decis să nu se angajeze din dorința de a-și face o campanie electorală ca la carte. Mai mult, Fritz îl atacă pe Robu pentru că are două locuri de muncă, ambele plătite de la stat, lucru care i se pare …imoral!
„Sistemul vechi începe atacurile disperate. Bineînțeles că nu atacă ideile mele pentru Timișoara, ci atacă, cu minciuni, persoana mea – altfel ar fi prea evident că ei nu au, de fapt, nicio idee pentru Timișoara, în afara propriilor interese.
La câteva zile după ce PRO România (adică PSD-ul sub acoperire) a ieșit în conferință de presă spunând că eu sunt ”șomer” și ”întreținut”, primarul Robu (candidatul comun PSD-PNL din 2012) a publicat un sondaj pe Facebook cu exact același limbaj: ”Denotă, oare, respect pentru Timișoara, ca în 2020, să i se propună drept Primar un șomer / întreținut?”.
Cele două opțiuni oferite de dl. Robu sunt ”Nu, vrem candidați realizați” și ”Da, ne mulțumim și cu șomeri”.
Sunt un pic amuzat că primarul nu are curajul sau onoarea să-și asume acest atac direct la persoana mea (pare-se că frica lui cea mai mare este să pronunțe numele meu). Mi se pare hilar că independența mea financiară este un motiv de atac pentru disperații sistemului. În același timp, nu am nimic de ascuns, așadar precizez următoarele:
1. Salariul meu lunar în Administrația Prezidențială Germană a fost, până în septembrie 2019, 4.670 de euro net. Mult mai mulți bani decât am avut nevoie, așa că, în ultimii ani, am reușit să pun o bună parte deoparte.
2. Din octombrie 2019, după ce am fost nominalizat drept candidatul USR la Primărie, mă dedic 100% acestui proiect de a transforma Timișoara alături de toți timișorenii care s-au săturat să fie conduși de USL (adică de frăția PNL-PSD). Am pus pe pauză activitatea mea profesională, la care mă pot întoarce oricând.
3. În 2015 mi-am cumpărat, tot din banii puși deoparte, apartamentul din cartierul Iosefin, în care trăiesc. Făcând naveta între Timișoara și Berlin, am dat apartamentul în chirie în perioadele în care nu l-am folosit eu, ceea ce mi-a permis să am un venit suplimentar.
4. Am ajuns pentru prima oară în Timișoara în anul 2003, am lucrat un an de zile ca voluntar, fără salariu (cu cazare și masă asigurată). Nici atunci, nici acum, banii nu au fost și nu sunt cel mai important lucru pentru mine. Înțeleg că pentru oamenii din vechiul sistem politic, ca domnul Robu, politica este un alt fel de a face bani. Mulți bani.
5. Primarul Robu încasează, pe lângă salariul lui de primar, încă un salariu de profesor universitar cu normă întreagă, adică peste 12.000 de lei lunar. Mă întreb, oare, ce denotă mai mult respect pentru Timișoara? Să trăiască cineva din două salarii din bani publici, sau să renunțe cineva, pentru câteva luni, la jobul și salariul lui ca să poată să facă o campanie electorală cu adevărat bazată pe oameni, nu pe mișmașurile sistemului?
6. Pentru că dl. Robu se întreabă dacă nu cumva timișorenii vor ”candidați realizați”, îl invit la o dezbatere despre realizările lui. Sper să nu se mai ascundă în spatele unui cont de Facebook, ci să aibă curajul să-și apere (ne-)realizările într-o dezbatere directă cu mine, în fața publicului timișorean pe care pretinde că îl respectă.
PS.: Dacă vreți să votați în acest “sondaj”, puteți s-o faceți aici.
Doar să nu uitați să votați și în iunie”, scrie Samuel Fritz pe Facebook.